Constantin Negruzzi este un om politic și scriitor român care avtivează în prioada paoșoptistă. Trăiește între anii 1808-1868 și debutează cu traducerea operei ”Șalul Negru” după Alexandr Pușkin. Operele sale în proză sunt împărțite în 3 grupe, botezate cu titlul general ”Păcatele tinereților”(1857). Dintre fragmentele care alcătuiesc grupa a 2-a, cea mai însemnată lucrare este ”Alexandru Lăpușneanul” publicată în Dacia Literară în 1840, una din nuvelele de referință ale literarturii române. Nuvela se compune din 4 capitole, fiecare purtînd un motto cu tema capitolului, dar tema generală a operei este exaltarea trecutului glorios și critica prezentului decăzut, această expresie descrie și înglobează exact sensul evenimentelor și aportul personajelor în opera dată.
Astfel în opera ”Alexandru Lăpușneanul„ sunt prezente cîteva categorii de personaje, dintre care cel mai des sunt întîlnite personajele secundare: dvornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul Spancioc și Stroici în frunte cu personajul principal Alexandru Lăpușneanul
Caracterizarea primului capitol
În această operă Alexandru Lăpușneanul se prezintă ca un fost domnitor al Moldovei, care fiind trădat de boieri este izgonit din țară, iar acum se întoarce să se răzbune și să-și ia înapoi scaunul. Judecînd după intențiile sale Alexandru Vodă, dă dovadă de tiranie, cruzime și despotism.
În dependență de situațiile la cere a fost pus, Lăpușneanul, prin modul în care acționa face trimitere la anumite stări sufletești care conduc la unele trăsături de caracter. Cînd acesta împreună cu vornicul Bogdan intraseră în Moldavia, îl întreba pe respectivul „izbîndi-v-om oare?” prezintă o anumită nesiguranță și teamă de nereușită, însă această stare este combătută de momentul în care el, sosind la Tecuci este amentințat de venirea unor boieri, atunci el, dîndu-și seama că de-acum încolo el este domnitorul de drept.
Cu toate că boierii veniseră cu intenția de a-l convinge să renunțe la ideea de revenire, acesta ca un taur înfuriat răspunse: „ Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau„, iar ochii lui scînteiră ca un fulger, fapt ce denotă nervozitate, hotărîrea sa fiind dovedită de următoarea replică: „Mai degrabă își va întoarce Dunărea cursul îndărăpt.„ Iar fiindcă insistența boierilor e din ce în ce mai puternică Lăpușneanul dă replica de răspuns: „Nu știu cine mă oprește șă nu-ți sfărîm măselele din gură cu buzduganul acesta. ”
ilustrînd mînia și nervozitatea excesivă. Sunt prezente de asemenea și momente de autocacarterizare:„ Au doar nu sînt și eu unsul lui Dumnezeu? Nu m-ați ales voi? Ce sînge am vărsat? care s-au întors de la ușa mea fără să cîștige dreptate sau mîngîiere?„ Mintea lucidă a lui Alexandru Lăpușneanul, pătrunzătoare de asmenea este bine definită de replica: „cu averile voastre, nu cu banii tăranilor. Voi mulgeți laptele țării, dar au venit vremea să vă mulg și eu pe voi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu